Definiție pentru ÎNĂBUŞÍ în română:

ÎNĂBUŞÍ

verb

  • 1

    reflexiv şi tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca.

  • 2

    tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi.

  • 3

    figurat tranzitiv A potoli, prin violenţă, manifestări, acţiuni sau mişcări sociale; a reprima.

    1. 3.1 A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă. A ascunde.

      • ‘Şi-a înăbuşit un oftat’

Origine

În + năbuşi.