Definiție pentru ABSOLUTÓRIU în română:

ABSOLUTÓRIU

adjectivFeminine -IE, Plural absolutorii

Științe Juridice
  • 1

    Științe Juridice
    Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală.

Origine

Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.

Definiție pentru ABSOLUTÓRIU în română:

ABSOLUTÓRIU

substantiv neutruPlural absolutorii

  • 1

    învechit Certificat de absolvire a unei şcoli superioare.