Definiție pentru ABSOLÚT în română:

ABSOLÚT

  • 1

    Care este independent de orice condiţii şi relaţii, care nu este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit.

  • 2

    Principiu veşnic, imuabil, infinit, care, după unele concepţii filozofice, ar sta la baza universului.

  • 3

    (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noţiuni de creştere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuşi şi nu în comparaţie cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus.

  • 4

    Matematică
    (despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de condiţiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat.

  • 5

    (Serveşte la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârşire; exact, întocmai, perfect.

    • ‘Argumentare absolut justă’
    1. 5.1

      • ‘N-a venit absolut nimeni’

Origine

Din lat. absolutus, fr. absolu.