Definiție pentru ACCÉPT în română:

ACCÉPT

substantiv neutru

  • 1

    Consimţământ scris pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din poliţă.

    1. 1.1 Încuviinţare, aprobare.

Origine

Din germ. Akzept, lat. acceptus.