Definiție pentru ANTÉNĂ în română:

ANTÉNĂ

substantiv feminin

  • 1

    Apendice situat pe capul artropodelor, care serveşte ca organ de simţ.

  • 2

    Dispozitiv format din conductoare filiforme şi stâlpi de susţinere sau din suprafeţe conductoare, prin care se radiază direct în spaţiu ori se captează direct din spaţiu unde electromagnetice.

  • 3

    Bară lungă şi mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ţine o parte din pânzele unei corăbii.

  • 4

    (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informaţii.

Origine

Din fr. antenne, lat. antenna.