Definiție pentru ARUNCÁ în română:

ARUNCÁ

verb

  • 1

    tranzitiv A face ca ceva (rar cineva) să ajungă la o distanţă oarecare, imprimându-i o mişcare violentă; a azvârli.

    1. 1.1 A da cuiva ceva, azvârlindu-i-l.

    2. 1.2 A trânti ceva (în grabă) A face să cadă.

    3. 1.3reflexiv A se repezi, a se năpusti. reflexiv A se avânta, a sări. reflexiv A se azvârli.

  • 2

    tranzitiv A împrăştia sămânţa pentru a semăna.

  • 3

    tranzitiv A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda.

  • 4

    tranzitiv A răspândi lumină, umbră etc..

  • 5

    figurat tranzitiv A face ca cineva să ajungă într-o anumită situaţie (rea).

  • 6

    intranzitiv A da cu ceva în cineva.

Origine

Lat. eruncare.