Definiție pentru ASCULTÁ în română:

ASCULTÁ

verb

  • 1

    tranzitiv A-şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă.

    1. 1.1Medicină
      A ausculta.

    2. 1.2 A auzi.

  • 2

    tranzitiv şi intranzitiv A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă.

    1. 2.1tranzitiv A examina oral un elev.

    2. 2.2tranzitiv A audia un martor (într-un proces)

  • 3

    tranzitiv A acorda importanţă celor spuse de cineva, a lua în consideraţie; a împlini o dorinţă, o rugăminte.

    1. 3.1tranzitiv şi intranzitiv A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc. tranzitiv şi intranzitiv A face întocmai cum vrea cineva.

Origine

Lat. ascultare (= auscultare)