Definiție pentru BARBÁR în română:

BARBÁR

substantiv neutru şi masculin & adjectiv

  • 1

    (Nume dat, în Antichitate, de greci şi de romani celor) care aparţineau altor popoare.

  • 2

    (La m. pl.) (Nume generic dat popoarelor) care au migrat la începutul Evului Mediu în Europa; (şi la sg.) persoană care făcea parte dintr-un asemenea popor.

  • 3

    figurat (Persoană) necivilizată, cu purtări grosolane.

    1. 3.1 (Persoană) cu atitudine şi comportare inumană, crudă, sălbatică.

    2. 3.2 În mod crud, sălbatic, grosolan.

Origine

Din fr. barbare, lat. barbarus.