Definiție pentru BEILÍC în română:

BEILÍC

substantiv neutruPlural beilicuri

învechit
  • 1

    învechit Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii Otomane în Ţările Românei.

  • 2

    învechit Vânzare forţată de oi în Ţările Române făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi).

  • 3

    învechit Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni.

Origine

Din tc.beylik.