Definiție pentru BELŞÚG în română:

BELŞÚG

substantiv neutru

  • 1

    Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie, îmbelşugare.

Origine

Din magh. böség.

Utilizare

Var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.