Definiție pentru BETÓN în română:

BETÓN

substantiv neutru

  • 1

    Amestec de pietriş, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) şi apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă şi se foloseşte în construcţii.

  • 2

    Varietate de beton (1).

  • 3

    (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă.

Origine

Din fr. béton.