Definițiile principale ale BÍNE în Română

: BÍNE1BÍNE2

BÍNE1

adverb

  • 1

    În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.

    1. 1.1

      • ‘Bine ai (sau aţi) venit (sănătos, sănătoşi)! Fii (sau fiţi) bine venit (veniţi)! Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoşi)!’

  • 2

    În concordanţă cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.

    • ‘Să te porţi bine cu oricine’
    1. 2.1 În concordanţă cu regulile sau canoanele esteticii. Agreabil, frumos, minunat.

      • ‘Cântă şi dansează bine’
      • ‘Cu rochia asta îţi stă bine’

    2. 2.2 Armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

    3. 2.3 În concordanţă cu adevărul, cu corectitudinea. Clar, precis, exact.

      • ‘Vezi bine că aşa stau lucrurile’
      • ‘Să ştiu bine că mor, şi nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!’

    4. 2.4

      • ‘Bine, am să procedez cum vrei tu!’

    5. 2.5 Cu grijă, cu atenţie.

      • ‘Uită-te bine şi învaţă’

  • 3

    Deplin, în întregime, complet.

    • ‘E cherchelit bine’
    1. 3.1 Mult.

      • ‘A fost plecat doi ani şi mai bine’

    2. 3.2 Mult şi prielnic.

      • ‘A plouat bine’
      • ‘A mâncat şi a băut bine’

Origine

Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut).

Definițiile principale ale BÍNE în Română

: BÍNE1BÍNE2

BÍNE2

substantiv

  • 1

    Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.

  • 2

    Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.

  • 3

    Filosofie
    articol Obiectul moralei ca ştiinţă.

Origine

Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut).