Definiție pentru BINECUVÂNTÁT în română:

BINECUVÂNTÁT

adjectiv

  • 1

    Care a primit binecuvântarea cuiva; blagoslovit.

    1. 1.1figurat Înzestrat, talentat, dotat.

  • 2

    ((Despre lucruri)) Care are o acţiune binefăcătoare.

  • 3

    (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptăţit, justificat, legitim.

Origine

V. binecuvânta