Definiție pentru BINEFÁCERE în română:
BINEFÁCERE
substantiv feminin
figurat- 1
figurat Faptă bună, ajutor dat cuiva.
Origine
Bine + facere (după lat. benefacere).
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Prin continuarea utilizării site-ului, sunteți de acord cu utilizarea de cookie-uri. Puteți modifica oricând setările pentru cookie-uri.ContinuareAflați mai multe