Definition of BITUMÁ in Romanian

BITUMÁ

transitive verb

  • 1

    A amesteca cu bitum un material granular.

  • 2

    A face bitumajul unei şosele.

    1. 2.1 A umple cu o substanţă bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei şosele.

Origin

Din fr. bitumer.