Definiție pentru BLAJÍN în română:

BLAJÍN

adjectiv

  • 1

    figurat Blând, omenos, paşnic.

    1. 1.1 Care exprimă bunătate, blândeţe.

  • 2

    1. 2.1 (Substantivat, m.pl. art.; mitol.pop.) Fiinţe blânde şi evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei.

Origine

Din sl. blažĕnŭ.