Definiție pentru BLÂND în română:

BLÂND

adjectiv

  • 1

    Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate.

    1. 1.1 Care nu face rău sau nu fuge de om. Care nu se sperie.

  • 2

    figurat (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut.

substantiv

  • 1

    Urticarie.

Origine

Lat. blandus.