Definiție pentru BLÂND în română:
BLÂND
adjectiv
- 1
Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate.
- 1.1 Care nu face rău sau nu fuge de om. Care nu se sperie.
- 2
figurat (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut.
substantiv
- 1
Urticarie.
Origine
Lat. blandus.