Definiție pentru BLANŞIRUÍRE în română:

BLANŞIRUÍRE

substantiv feminin

  • 1

    Curăţare a părţii cornoase a pieilor tăbăcite, îndepărtând, prin răzuire, un strat foarte subţire de piele.

Origine

Cf. fr. blanchir, germ. blanschieren.