Definiție pentru BLESTÉM în română:

BLESTÉM

substantiv neutru

  • 1

    Invocare a urgiei divinităţii împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.

    1. 1.1 Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva.

Origine

Din blestema (derivat regresiv).