Definiție pentru BLINDÁJ în română:

BLINDÁJ

substantiv neutru

  • 1

    Înveliş protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc..

    1. 1.1 Înveliş metalic al proiectilelor de puşcă şi de pistol.

  • 2

    Înveliş metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric.

Origine

Din fr. blindage.