Definiție pentru BRĂCINÁR în română:

BRĂCINÁR

substantiv neutru

  • 1

    Şiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, iţarii etc.; brâneţ.

  • 2

    Vergea de oţel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări.

Origine

Brăcină(reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.