Definiție pentru BRÂNÉŢ în română:

BRÂNÉŢ

substantiv neutruPlural brâneţe

  • 1

    familiar Cingătoare (îngustă şi lungă) cu care se încing femeile peste catrinţă.

  • 2

    Brăcinar.

Origine

Brâu + suf. -eţ.

Utilizare

Var.: bârnéţ s.n.