verb
- 1
tranzitiv şi absol A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui.
- 2
tranzitiv şi absol (Despre roţi, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră.
- 3
figurat tranzitiv şi reflexiv (Despre faţa omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida.
- 4
figurat tranzitiv (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o ţară.
Origine
Din brazdă
substantiv feminin
- 1
Fâşie îngustă de pământ, tăiată şi răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug; brăzdătură.
- 2
Bucată de pământ înierbată, de formă paralelipipedică, desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă, care serveşte la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc..
- 3
Rând de iarbă, de grâu etc. cosit; polog.
- 4
Strat de legume sau de flori; răzor.
- 5
Urmă, dâră, pârtie.
- 5.1 Crestătură.
- 6
figurat Zbârcitură, cută a feţei; rid.
Origine
Din sl. brazda.