Definiție pentru BRONZ în română:

BRONZ

substantiv neutru

  • 1

    Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur şi mai rezistent decât cuprul, având numeroase întrebuinţări tehnice.

    1. 1.1 Obiect de artă făcut din aliajul definit mai sus.

  • 2

    1. 2.1 Culoare arămie a pielii în urma expunerii la soare sau la vânt.

  • 3

    1. 3.1 Pigment metalic de culoare galbenă, cu care se vopseşte un obiect.

Origine

Din fr. bronze.