Definiție pentru BUCLÚC în română:

BUCLÚC

substantiv neutruPlural buclucuri

  • 1

    familiar Situaţie neplăcută, încurcată, în care se află cineva; belea, încurcătură, necaz.

    1. 1.1 Ceartă, discordie.

  • 2

    regional; la pl. Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează bagajul lui.

Origine

Din tc.bokluk.

Utilizare

Var.: (reg.) boclúc s.n.