Definiție pentru BUNÍC în română:

BUNÍC

substantiv masculin

  • 1

    Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât.

  • 2

    (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi.

  • 3

    regional Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.

Origine

Bun + suf. -ic.