Definiție pentru BURGHÍU în română:

BURGHÍU

substantiv neutruPlural burghie

  • 1

    Unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care, prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel.

Origine

Din tc.burgu, bg., sb.burgija.