Definiție pentru BUTÚC în română:

BUTÚC

substantiv masculin

  • 1

    Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; butură.

    1. 1.1 Bucată groasă de lemn de foc. Buştean, buturugă.

    2. 1.2 Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc. Trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie. Trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor.

  • 2

    figurat Om prost şi necioplit.

  • 3

    Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viţei-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificaţie).

  • 4

    Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore şi în care sunt înfipte spiţe (la roţi), pale (la elice) etc..

    • ‘Butucul roţii’

  • 5

    Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaţilor şi prizonierilor.

  • 6

    Partea superioară a jugului.

  • 7

    Talpa sau scaunul războiului de ţesut.

Origine

Et. nec.