Definiție pentru CĂLCĂTÓR în română:

CĂLCĂTÓR

substantiv

  • 1

    Meseriaş care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecţii, într-o spălătorie etc.).

  • 2

    rar Persoană care calcă o lege, o dispoziţie etc..

    1. 2.1 Prădător, hoţ.

substantiv

  • 1

    Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele.

  • 2

    Vas în care se calcă (II 1) strugurii.

  • 3

    Instalaţie specială la gardurile pescăreşti, care permite trecerea peştelui într-un singur sens sau circulaţia bărcilor în ambele sensuri fără ca peştele să iasă.

substantiv

  • 1

    Mecanism la maşinile de cusut, care apasă pe placa maşinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat şi deplasat mai uşor; apăsător, ceapraz.

  • 2

    Unealtă formată dintr-o lamă de oţel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner şi folosită de lemnari la rostuirea dinţilor pânzelor de fierăstrău; ceapraz.

  • 3

    Pânză sau perniţă pe care se calcă (III) haine, rufărie etc..

Origine

Călca + suf. -ător.