Definiție pentru CÁLUS în română:

CÁLUS

substantiv neutruPlural calusuri

  • 1

    Ţesut osos nou care sudează fragmentele unui os fracturat.

  • 2

    Ţesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le.

Origine

Din fr.calus.

Definiție pentru CĂLÚŞ în română:

CĂLÚŞ

substantiv neutruPlural căluşuri

  • 1

    Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinţii dinainte ai unui animal, spre a-l forţa să ţină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige.

  • 2

    Beţişor care face parte din mecanismul de declanşare al capcanelor de lemn.

  • 3

    Mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun.

  • 4

    Suport de lemn pe care pictorul îşi aşază tabloul când lucrează; şevalet.

  • 5

    Utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuţie sau în cel manual.

  • 6

    De obicei art. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; căluşar (1), căluşel (4).

Origine

Cal + suf. -uş.