Definiție pentru CÂNTÁR în română:

CÂNTÁR

substantiv neutru

  • 1

    Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutăţii unui obiect sau a unei fiinţe, de obicei a unei mărfi.

    1. 1.1 Cântărire.

      • ‘Înşală la cântar’

  • 2

    Unitate pentru măsurarea greutăţilor folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp şi pe regiuni.

Origine

Din tc. kantar.