Definiție pentru CAPRÍCIU în română:

CAPRÍCIU

substantiv neutru

  • 1

    Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană, farafastâcuri (2), bâzdâc.

  • 2

    Compoziţie muzicală instrumentală de formă liberă, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta.

Origine

Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio.

Utilizare

Var.: (înv.) capríţ s.n.