Definiție pentru CAPRÍCIU în română:

CAPRÍCIU

substantiv neutruPlural capricii

  • 1

    Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană, farafastâcuri (2), bâzdâc.

  • 2

    Compoziţie muzicală instrumentală de formă liberă, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta.

Origine

Din fr.caprice, capriccio, it.capriccio.

Utilizare

Var.: (înv.) capríţ s.n.