Definiție pentru CÂRLÍG în română:

CÂRLÍG

substantiv neutru

  • 1

    Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect.

  • 2

    Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care serveşte la scoaterea găleţii cu apă din fântână.

  • 3

    Partea metalică a undiţei, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peştele.

  • 4

    Încuietoare la o uşă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subţire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc..

  • 5

    Andrea.

  • 6

    Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie.

  • 7

    rar Mlădiţă sau cârcel de viţă-de-vie.

Origine

Cf. bg. kărlik.