Definiție pentru CASTÉL în română:

CASTÉL

substantiv neutru

  • 1

    Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală.

  • 2

    Fiecare dintre construcţiile situate deasupra punţii superioare a unei nave.

Origine

Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello.