Definițiile principale ale CEC în Română

: CEC1CEC2

CEC1

substantiv neutru

  • 1

    Document nominal sau la purtător, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare, ori o altă persoană împuternicită, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat în contul titularului.

Origine

Din engl. check, fr. chèque.

Definițiile principale ale CEC în Română

: CEC1CEC2

CEC2

substantiv neutru

  • 1

    Prima parte a intestinului gros, de forma unei pungi, cuprinsă între intestinul subţire şi colon.

Origine

Din fr. caecum, lat. [intestinum] caecum.

Utilizare

Var.: cécum s.n.