Definiție pentru CÉNTRU în română:

CÉNTRU

  • 1

    Matematică
    Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice.

    • ‘Centrul unui dreptunghi’
    1. 1.1 Punct în raport cu care toate punctele unei figuri sunt la aceeaşi distanţă.

      • ‘Centrul unui cerc’

  • 2

    Punctul de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.

    • ‘Centru de greutate’

  • 3

    Punct central al unei întinderi, al unui spaţiu.

    1. 3.1prin specializare Punct marcat la mijlocul unui teren de joc (fotbal, handbal etc.), de unde începe partida sau de unde se repune mingea în acţiune, după înscrierea unui gol.

  • 4

    Jucător aflat în centrul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.

  • 5

    Punct în care sunt localizate anumite funcţii sau acte.

    • ‘Centrul reflexelor’

  • 6

    Loc (localitate sau parte dintr-o localitate) unde este concentrată o activitate (industrială, comercială, administrativă, culturală).

    1. 6.1 Instituţie conducătoare. Putere administrativă centrală.

  • 7

    sg Poziţie politică de mijloc între dreapta şi stânga.

Origine

Din fr. centre, lat. centrum.