Definiție pentru CENUŞÁR în română:

CENUŞÁR

substantiv

  • 1

    Cutie de metal aşezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc., în care cade cenuşa rezultată din ardere.

  • 2

    Atelier sau secţie dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operaţiile premergătoare tăbăcirii.

    1. 2.1 Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluţie de lapte de var, pentru a le curăţa de păr.

    2. 2.2 Soluţie de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude şi îndepărtarea epidermei.

  • 3

    Urnă în care se păstrează cenuşa unei persoane incinerate; urnă cinerară.

substantiv

ironic
  • 1

    ironic învechit Scriitor de cancelarie, copist (prost).

substantiv

  • 1

    Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse şi cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima).

Origine

Cenuşă + suf. -ar.

Utilizare

s.m., plural cenuşari