Definiție pentru CEP în română:

CEP

substantiv neutruPlural cepuri

  • 1

    Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului.

    1. 1.1 Canea.

    2. 1.2 Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr-un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea.

  • 2

    Porţiune din tulpina unui portaltoi, care se lasă deasupra altoiului până la dezvoltarea acestuia, cu scopul de a-l proteja.

    1. 2.1 Nod din tulpina unui brad sau a unui molid, din care creşte ramura.

  • 3

    Fusul arborelui de lemn al unei mori ţărăneşti de apă.

  • 4

    Proeminenţă prismatică sau cilindrică fasonată la capătul unei piese de lemn, cu care aceasta urmează a fi îmbucată în altă piesă.

    1. 4.1 Capătul filetat în exterior al unei ţevi, care serveşte la îmbinare prin înşurubare.

Origine

Lat. cippus.