Definiție pentru CERCULÉŢ în română:

CERCULÉŢ

substantiv neutru

  • 1

    Diminutiv al lui cerc; cercuşor.

  • 2

    Mai ales la pl. Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel.

Origine

Cerc + suf. -uleţ.