masculine noun
- 1
Termen de dispreţ pentru un parvenit (mai ales la sate) din rândurile arendaşilor, vătafilor etc.; ciocofleandură; p. ext. boier.
- 2
învechit Fecior în casă, servitor angajat la un boier.
Origin
Et. nec.
reflexive verb
- 1
A deveni ciocoi (1), a-şi însuşi apucături de ciocoi; p. ext. a se boieri.
- 2
figurative, rare A fi slugarnic, a se linguşi.
Origin
Din ciocoi¹