Definiție pentru CIUPÍ în română:

CIUPÍ

verb

  • 1

    tranzitiv A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile pielea sau carnea cuiva, strângând-o şi producând durere; a pişca.

    1. 1.1

      • ‘Se ciupeşte singur’

    2. 1.2 A apuca, a muşca ori a înţepa cu ciocul sau cu gura.

    3. 1.3figurat A face aluzii înţepătoare. A necăji, a tachina.

  • 2

    tranzitiv A apuca câte puţin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca, a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucăţică cu bucăţică din ceva (şi a mânca).

  • 3

    tranzitiv A rupe vârful lăstarilor viţei-de-vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor.

  • 4

    figurat, familiar tranzitiv A-şi însuşi (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc..

    1. 4.1 A smulge, a afla de la cineva mici informaţii, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva)

  • 5

    figurat, familiar reflexiv A se ameţi de băutură; a se chercheli.

Origine

Cf. bg. čupja, sb. čupati.