Definiție pentru CLANŢ în română:

CLANŢ

exclamaţie

  • 1

    (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc..

Origine

Onomatopee.

substantiv neutruPlural clanţuri

  • 1

    Cioc; p. ext. (glumeţ şi peior.) gură.