Definiție pentru CLĂNŢĂNÍ în română:

CLĂNŢĂNÍ

verb intranzitiv

  • 1

    (Despre dinţi) A se ciocni unul de altul cu zgomot şi în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii).

  • 2

    A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă.

    1. 2.1 A apăsa repetat, cu violenţă şi cu zgomot de clanţa unei uşi.

  • 3

    figurat, peiorativ A vorbi mult; a flecări.

    1. 3.1reflexiv reciproc A se certa (uşor), a se ciorovăi.

Origine

Clanţ + suf. -ăni.

Utilizare

— Var.: (pop.) clenţăní, clenţení vb. IV