Definiție pentru CONFIRMÁ în română:

CONFIRMÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A recunoaşte şi a întări exactitatea unei afirmaţii făcute de altcineva; a atesta, a mărturisi autenticitatea; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc..

  • 2

    Științe Juridice
    A renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaşte astfel efectele juridice.

    1. 2.1 A întări hotărârea, sentinţa unei instanţe inferioare prin aprobare.

  • 3

    A definitiva pe cineva într-o situaţie, într-un post.

  • 4

    (În Biserica catolică) A oficia ritualul confirmării.

Origine

Din fr. confirmer, lat. confirmare.