Definiție pentru CONOTATÍV în română:

CONOTATÍV

adjectivFeminine -Ă, Plural conotativi, Feminine and Plural -e

  • 1

    (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; care este rezultat din experienţa personală, din context; figurat.

    1. 1.1 Care este dominat de conotaţii.

Origine

Din fr.connotatif.