Definiție pentru CONTRAPÚNCT în română:

CONTRAPÚNCT

substantiv neutru

  • 1

    Tehnică în compoziţia muzicală, constând în suprapunerea a două sau a mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înţeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.

  • 2

    Ştiinţa care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (1).

Origine

Din it. contrappunto, fr. contrepoint.