Definiție pentru CRISTÁL în română:

CRISTÁL

substantiv neutru

  • 1

    Sticlă de o fabricaţie specială, transparentă şi perfect incoloră, cu însuşirea de a refracta puternic lumina, întrebuinţată pentru fabricarea lentilelor optice şi a unor obiecte de lux.

    1. 1.1 Obiect fabricat din cristal (1)

  • 2

    Substanţă minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre.

Origine

Din fr. cristal, lat. crystallus.