Definiție pentru CU în română:

CU

prepoziție

  • 1

    Introduce un atribut sau un nume predicativ.

    1. 1.1 Indică asocierea: casă cu livadă.

    2. 1.2 Indică conţinutul: pahar cu bere.

    3. 1.3 Indică o posesiune sau posesori: maşinuţă cu motor.

    4. 1.4 Indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine.

    5. 1.5 Indică o însuşire: copil cu talent.

    6. 1.6 Indică instrumentul: călătorie cu avionul.

  • 2

    Introduce complemente indirecte: ţine cu echipa studenţească.

  • 3

    Introduce complemente circumstanţiale.

    1. 3.1 De mod: câştiga cu acul.

    2. 3.2 Formează locuţiuni modale: cu duioşie, cu blândeţe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binişorul.

    3. 3.3 Instrumental: desenăm cu cărbune.

    4. 3.4 Sociativ: merg cu Irina.

    5. 3.5 De cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie.

    6. 3.6 De timp: nu venea cu săptămânile.

    7. 3.7 Cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi.

    8. 3.8 De relaţie: e artist numai cu numele.

  • 4

    Formează loc. conj. şi prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu.

  • 5

    Cu valoare de conj.: şoarecele cu pisica.

Origine

Lat. cum.