Definiție pentru CUIB în română:

CUIB

substantiv neutruPlural cuiburi

  • 1

    Construcţie făcută de păsări, de unele mamifere etc. pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui.

  • 2

    figurat Locuinţă, sălaş; reşedinţă.

  • 3

    figurat, peiorativ (urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se plănuieşte şi de unde se propagă o acţiune potrivnică, duşmănoasă intereselor unei colectivităţi.

    1. 3.1 Focar.

  • 4

    Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale.

    1. 4.1 Muşuroi de pământ făcut, prin prăşit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.

    2. 4.2 Spaţiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelaşi fel.

      • ‘Cuib de lăcrimioare’

  • 5

    Mulţime de fermenţi de acelaşi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borşului, a laptelui etc..

  • 6

    Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiţii bune de tragere.

Origine

Din Lat. * cubium.