Definiție pentru CÚMPĂT în română:

CÚMPĂT

substantiv neutru

  • 1

    Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare.

  • 2

    rar Încercare grea la care este supus cineva.

Origine

Lat. compitus (= computus) „socoteală”.